Complicațiile postoperatorii

Complicațiile postoperatorii posibile în ovariectomie și ovariohisterectomie:

v Seromul postoperator este iatrogen, produs de intervenția chirurgicală traumatizantă. Este steril dar oferă condiții favorabile infectării. Prevenirea sa se face prin pansamente compresive sau prin drenajul parietal care nu lasă să se acumuleze seromul.

v  Supurația plăgii operatorii survine în urma nerespectării măsurilor de asepsie și antisepsie operatorie și/sau menținerii femelei în condiții de igienă necorespunzătoare. Tratamentul constă în drenarea colecțiilor, antisepsie locală masivă, repetată și administrarea de antibiotice pe cale generală. Supurațiile plăgilor cu germeni aerobi reprezintă infecțiile cele mai frecvente ale plăgilor chirurgicale. Primul timp al supurației este contaminarea plăgii, iar al doilea timp este infecția manifestată, cu particularitățile și morbiditatea respectivă.

v  Eventrația reprezintă pasajul unor organe din cavitatea peritoneală (epiploon, intestin subțire, colon), printr-un orificiu câștigat cu ocazia unui traumatism abdominal consecutiv intervenției chirurgicale. Eventrațiile postoperatorii (circa 95 % din totalul eventrațiilor) rezultă dintr-un defect de cicatrizare la nivelul structurilor musculare și aponevrotice care sunt resuturate la finalul intervențiilor.

v  Peritonita reprezintă un proces inflamator al membranei seroase a cavității abdominale. Vătămarea cavității peritoneale duce la inflamație, caracterizată prin vasodilatație, infiltrație celulară, stimularea fibrelor nervoase și formarea de adeziuni. Fluidoterapia este obligatorie pentru refacerea echilibrului hemodinamic și electrolitic. Se identifică durere abdominală, vomitare, hipotensiune, șoc, tahicardie, febră. Lichidul abdominal se drenează și se administrează ampicilină, gentamicină și analgezic. Se poate administra pacientului enrofloxacină.

v  Chiștii mezoovarului și/sau mezosalpinxului apar în urma ligaturii cu fire neresorbabile. Prin iritația locală produsă determină călduri false. Preventiv, se recomandă ca ovariectomia să fie însoțită de extirparea bursei ovariene și a mezosalpinxului. Tratamentul constă în celiotomie și extirparea chiștilor.  

v  Sindromul ovarului remanent se referă la semnele clinice care indică prezența țesutului ovarian funcțional la o femelă sterilizată reproductiv. Nu este o stare patologică, ci o complicație a ovariohisterectomiei. Apare atunci când o mică porțiune din țesutul ovarian rămâne neextirpată, se revascularizează și devine funcțională. Se observă manifestări de estru recurent, concretizat prin tumefierea vulvei și poziție de montă, ulterior ovariohisterectomiei. Se recurge de obicei la o laparatomie exploratorie pentru a găsi și înlătura ovarul remanent. Laparatomia constă într-o operație chirurgicală de deschidere a peretelui abdominal.

Riscurile contracepției chimice sunt reprezentate de apariţia chisturilor ovarieni şi a piometrului. Reimplantarea se face la fiecare 5-6 luni.

Avantajul este constituit de administrarea facilă a implantului.

Imunocontracepţia la căţea cu zona pelucida porcină se bazează pe faptul că zona pelucida este un slab alloantigen, dar este puternic xenoantigen, obţinându-se un răspuns antigenic consistent atunci când se foloseşte zona pelucida provenind de la o specie pentru a imuniza altă specie. Anticorpii antizonă xenogenici interacţionează cu zona pelucida a acelor specii la care anticorpii au fost produşi, generând infertilitate.

Se efectuează 3-6 imunizări, repetate la diferite intervale de timp (ex. 7 sau 21 de zile). Durata efectului contraceptiv în cazul imunizării active depinde în primul rând de nivelul anticorpilor în ser şi lichidul folicular sau, de durata dispariţiei de pe ovar a ovocitelor căptuşite cu anticorpi, în cazul imunizării pasive. Efectul contraceptiv dispare după scăderea titrurilor de anticorpi sau după ce ovocitele căptuşite dispar de pe ovar, fie prin ovulaţie, fie prin atrezie.